Maestrul Zen Sengai avea mai mulţi discipoli. Unul dintre aceştia pleca în fiecare noapte din templu, pe ascuns, şi mergea în oraş, unde se întâlnea cu femei.
Într-o seară, maestrul Sengai a descoperit, în timp ce inspecta chiliile, lipsa discipolului. A văzut lângă perete şi scaunul înalt folosit de acesta pentru a escalada zidul. Sengai a dat scaunul la o parte şi s-a aşezat în locul acestuia.
Când discipolul s-a întors, spre dimineaţă, neştiind că fusese descoperit, a pus picioarele pe capul maestrului şi a sărit înapoi în chilie. Ajuns înăuntru, l-a văzut pe maestru şi, îngrozit, a înţeles ce făcuse.
Sengai l-a privit liniştit şi i-a spus: „Dimineaţa devreme e foarte frig afară. Ai grijă să nu răceşti“.
De atunci, discipolul nu s-a mai furişat niciodată afară din chilie.
