Maestrul zen chinez Baizhang Huaihai (Hyakujo) obişnuia să îndeplinească cele mai grele munci alături de discipolii săi, chiar şi la vârsta de 80 de ani. Săpa, făcea curăţenie, culegea fructe şi aşa mai departe.

Discipolilor săi le părea rău să îl vadă pe bătrânul Hyakujo muncind, dar ştiau că acesta nu ar fi acceptat să stea pur şi simplu să îi privească, în timp ce ei făceau treabă.

Pentru a-i menaja totuşi forţele, s-au hotărât să-i ascundă uneltele de grădinărit. A doua zi dimineaţă, maestrul  zen a căutat uneltele, nu le-a găsit şi, prin urmare, a stat toată ziua. Dar a refuzat să mănânce atât la prânz, cât şi la cină.

În ziua următoare, povestea s-a repetat. Maestrul nu şi-a găsit uneltele, a stat privind cum discipolii munceau, iar la masă a stat de asemenea, uitându-se la aceştia, fără ca el să mănânce ceva.

Discipolii şi-au dat seama că totul se datorează faptei lor şi peste noaptea i-au pus uneltele de muncă la loc. dimineaţa, maestrul şi-a găsit uneltele şi a muncit în rând cu toată lumea.

Când a venit vremea să se aşeze la masă, Hyakujo a mâncat normal, ca întotdeauna. Abia seara le-a spus maestrul zen învăţătura pe care trebuiau să o desprindă de aici: „nu munceşti, nu mănânci“.