În societatea noastră, strângerea de mână este unul dintre cele mai frecvente gesturi, nu numai în cazul bărbaţilor. Dincolo de ceea ce spune codul bunelor maniere despre modul în care trebuie să dăm mâna în diferitele ocazii sociale, remarcăm faptul că – indiferent de ocazie – anumite persoane tind mereu să strângă mâna interlocutorului într-un anumit fel.

Acest gest banal, făcut de multe ori în mod inconştient, mecanic, poate dezvălui informaţii interesante despre o persoană.

Iată, pe scurt, o caracterizare bazată pe modul în care dăm mâna:

o strângere de mână prea tare, chiar brutală şi prelungită prea mult: indică un individ rudimentar, grosolan, care nu este deloc sigur pe sine şi încearcă să îşi ascundă nesiguranţa tocmai în acest mod necioplit;

o strângere de mână moale şi foarte rapidă: indică de asemenea un individ slab, însă care nici măcar nu mai încearcă să ascundă acest lucru, ci e resemnat; un om care cedează uşor în faţa provocărilor;

o strângere de mână ţinând propria palmă mai sus decât cea a interlocutorului: o persoană care caută să domine, să se impună întotdeauna în faţa celor cu care intră în contact;

o strângere de mână ţinând propria palmă sub cea a interlocutorului: o persoană înclinată spre supunere, cu voinţă slabă, care poate fi uşor dominată;

o strângere de mână puternică, energică, dar foarte scurtă: un om puternic, dar care are ceva de ascuns; o persoană căreia îi place să păstreze misterul;

o strângere de mână cu palma transpirată: un individ emotiv, care nu face faţă situaţiilor stresante; poate fi uşor manipulat;

o strângere de mână doar cu degetele: o persoană care nu are încredere în semenii săi şi evită contactele interumane;

o strângere de mână cu toată palma, dar strângând doar degetele interlocutorului: o persoană care tinde să se impună, dar nu pentru a-şi asigura vreun avantaj, ci pur şi simplu pentru a fi lăsată în pace;

o strângere de mână cu palma curbată: persoana are, cu siguranţă, ceva de ascuns.

Cum ar arăta, totuşi, o strângere de mână corectă? Există o sumedenie de aspecte de care trebuie să ţinem cont. Strângerea trebuie să fermă, dar scurtă, fără a ne grăbi dar şi evitând riscul căderii în extrema opusă, prelungind momentul în mod inutil. Palma nu trebuie să fie nici mai jos, nici mai sus, decât a celeilalte persoane. Palma trebuie să fie uscată şi, bineînţeles, curată. Apoi, trebuie să ne privim interlocutorul în ochi, cu zâmbetul pe buze, în timp ce îi strângem mâna.