loading...
Horoscop Berbec
Berbec
Horoscop Taur
Taur
Horoscop Gemeni
Gemeni
Horoscop Rac
Rac
Horoscop Leu
Leu
Horoscop Fecioară
Fecioară
Horoscop Balanţă
Balanţă
Horoscop Scorpion
Scorpion
Horoscop Săgetător
Săgetător
Horoscop Capricorn
Capricorn
Horoscop Vărsător
Vărsător
Horoscop Peşti
Peşti
ClubMistic.ro
Altfel despre Zodii
Zodiile si Sexul
Zodii si Cadouri
Zodiile si Moda

Articol citit de 7397 ori.
Rodney Collin - Teoria influenţei celeste (I - Căile spirituale)

 rodney collin

1. Câteva date biografice


Rodney Collin (1909-1956) a cunoscut învăţătura lui Gurdjieff în 1935 prin intermediul unor conferinţe ale lui Dr. Maurice Nicoll, prieten şi discipol al lui C.G. Jung. Însă, momentul decisiv al vieţii lui Rodney Collin, a fost întâlnirea cu P. D. Ouspensky, care a avut loc în septembrie 1936, la Londra. Ouspensky ţinea conferinţe în care expunea un sistem de cunoaştere şi de dezvoltare a fiinţei umane văzută ca întreg, ca sumă a tuturor funcţiilor sale, active sau doar potenţiale. Ca urmare a acestei întâlniri, Rodney Collin s-a dedicat unei practici spirituale conştiente în cadrul şcolii conduse de Ouspensky. Din acest motiv cariera de scriitor a lui Collin a cunoscut o întrerupere de peste un deceniu. Activitatea de creaţie literară a fost reluată abia în 1947, anul morţii lui Ouspensky. În ultimele două luni de viaţă ale maestrului său, Collin şi-a schiţat planul lucrării Teoria influenţei cereşti. Omul, universul şi misterul cosmic, terminată în primăvara lui 1948. În iunie 1948, Collin pleacă în Mexic, unde în 1949 întemeiază Ediciones Sol, editură la care vor apărea, în spaniolă, lucrările lui Ouspensky, Nicoll, Collin şi alţi autori care erau implicaţi pe această cale spirituală. Ca rezultat al promovării acestor autori, Collin a format grupuri de lucru în Peru, Chile, Argentina şi Uruguay. În 1954, are o întâlnire cu Papa şi se converteşte la catolicism. Moare pe 3 mai 1956 în Peru.


Teoria influenţei cereşti reprezintă, în intenţia autorului, „un model al universului, adică un ansamblu sau o schiţă a cunoaşterii disponibile, aranjată în scopul de a demonstra un întreg sau o unitate cosmică.” Astfel de modele ale universului au fost create, de-a lungul timpului, în toate culturile majore. Exemplele sunt multiple: Marele Sfinx, Noul Testament, catedrala din Chartres, Divina Comedie, unele icoane ruseşti sau embleme tibetane, precum şi pachetul de cărţi de Tarot.


teoria influentei cerestiDeşi autorii acestor opere au trăit în epoci diferite şi pe continente diferite, o înţelegere adevărată a lor, pe baza unor chei de interpretare, a anumitor coduri, relevă o asemănare uluitoare, mergând până la coincidenţă. Această asemănare se poate explica într-un singur fel: autorii lor reuşiseră, datorită lucrului asupra lor înşişi practicat în cadrul şi sub îndrumarea unor şcoli, să acceadă la stări de conştienţă superioară. Ori în astfel de stări de conştienţă superioară contradicţiile şi dualităţile dispar treptat, pe măsură ce fiinţa umană se apropie tot mai mult de sursa unică a adevărului.


Rodney Collin a putut accede la astfel de stări de conştienţă în urma lucrului de peste zece ani în cadrul şcolii conduse de Ouspensky. Sistemul pe care se baza activitatea acestei şcoli fusese preluat de Ouspensky de la G. I. Gurdjieff, care în 1910 întemeiase la Moscova Institutul pentru Dezvoltarea Armonioasă a Omului, mutat, după mai multe peregrinări, la Paris, unde îşi desfăşoară activitatea începând cu anul 1919.


Se pare că acest sistem ar fi existat din cele mai vechi timpuri, sub o formă sau alta, făcându-şi simţită prezenţa, din când în când, în istorie. Collin susţine că şcolile de acest tip au un rol esenţial în geneza şi în dezvoltarea oricărei civilizaţii, din moment ce sufletul unei civilizaţii este format din totalitatea sufletelor membrilor ei care au reuşit să devină conştienţi, iar singurele organizaţii care au ca scop ridicarea nivelului de conştiinţă sunt şcolile de a patra cale, numite „şcoli de regenerare”. Şcolile – deşi nu toate au ca scop dezvoltarea conştiinţei şi a sufletului – propun metode de lucru diferite. Majoritatea se bazează pe ideea dezvoltării conştiinţei mai întâi într-o singură funcţie a fiinţei umane.

 

 

2. Cele patru tipuri de căi spirituale

calea fachirului hatha yoga
O primă cale se bazează pe controlul funcţiilor instinctive prin învingerea durerii, care este transmutată în voinţă. Hatha yoga, de exemplu, constă în practicarea unor posturi corporale(asanas) şi în exerciţii de control al respiraţiei(pranayama). Toată lumea a auzit de performanţele spectaculoase ale aşa-zişilor fachiri, care merg pe cărbuni încinşi, îşi înfig cuţite în diferite zone ale corpului sau se lasă înmormântaţi pentru câteva săptămâni, cu gura şi nările astupate cu ceară, pentru ca apoi să revină la viaţă. În creştinism, sfântul Simion Stâlpnicul a stat şapte ani căţărat în vârful unui stâlp. În lumea contemporană, mult mai dinamică, au apărut alte metode de a-ţi împinge trupul dincolo de limitele fireşti şi rezultatele au fost cucerirea Everestului sau a polilor Pământului, după înfruntarea unor condiţii climatice extreme. De fapt, toţi amatorii de sporturi extreme, precum bunjee-jumping-ul, caută tocmai această senzaţie unică, de câteva clipe, dată de depăşirea propriilor limite, de momente trăite „la maxim”. Nefiind însă pregătiţi pentru valorificarea acestor senzaţii, ei nu reuşesc să îşi transforme fiinţa pe termen mai lung, ci rămân cu dorinţa permanentă de retrăire a acelor senzaţii unice, ajungând la dependenţă.


A doua cale, bazată pe controlul funcţiei emoţionale, presupune învingerea fricii şi transmutarea ei în iubire. Este calea călugărului care îşi asumă sărăcia, celibatul, ascultarea necondiţionată a superiorului eclesiastic şi numeroase alte limitări, care îşi sacrifică emoţiile mărunte, triviale, pentru a atinge o emoţie transcedentală. Un exemplu clasic este cel al Sfântului Francisc din Assisi, întemeietorul ordinului călugărilor franciscani, îmbrăţişând un lepros. Un alt exemplu, mai apropiat de noi, este cel al maicii Tereza.


A treia cale, bazată pe controlul funcţiei intelectuale, presupune depăşirea gândului şi transmutarea lui în înţelegere. Pe această cale omul încearcă să stopeze hoinăreala fără rost a minţii, permanenta împărtăşire mentală, şi să se gândească la tot ceea ce i se întâmplă prin prisma unor legi universale, înlocuind subiectivitatea cu înţelegerea obiectivă. Este cazul unor mari teologi şi oameni de ştiinţă din trecut, precum Toma d’Aquino sau Isaac Newton, dar şi al unor oameni de ştiinţă de azi, şi anume al acelora care încearcă să trăiască toate aspectele vieţii lor în lumina marilor legi pe care le descoperă şi le studiază.


Astfel, pe prima cale omul îşi creează un suflet prin bravură, pe a doua cale prin bunătate, iar pe a treia cale prin înţelepciune.


Există însă şcoli care au ca obiectiv stăpânirea funcţiilor instinctiv-motoare, emoţională şi intelectuală în acelaşi timp, transmutând simultan durerea, frica şi gândul, prin bravură, bunătate şi înţelepciune, în voinţă, iubire şi înţelegere. Caracteristica acestei a patra căi este că ea îmbrăţişează toate laturile fiinţei umane şi că ea poate fi urmată în condiţiile vieţii obişnuite, omul lucrând în mediul său familiar şi obţinând atât rezultate lăuntrice, cât şi exterioare. Trăsătura principală a celei de-a patra căi este armonia, ceea ce o face mai sigură Omul care a devenit conştient de toate funcţiile sale nu mai poate fi luat prin surprindere de nimic şi a reuşit să înlăture toată mecanicitatea din manifestările sale.

calea calugarului rugaciune
Un astfel de om poate crea „modele ale universului” care să se adreseze tuturor funcţiilor fiinţei umane şi care să elimine contradicţiile dintre diferitele părţi ale naturii omului. În cazul unor catedrale, de pildă, au fost îmbinate cu succes limbajele arhitecturii, sculpturii, picturii, muzicii, posturilor fizice, tămâiei şi ritualurilor religioase.

 

 

3. Teoria influenţei cereşti


O carte, şi mai ales una exprimată în limbaj ştiinţific, nu dispune însă de toate aceste căi de comunicare. Ea se adresează în primul rând funcţiei intelectuale şi oamenilor în care această funcţie predomină. Prin urmare, efectul ei nu poate fi comparabil cu cel al Marii Piramide sau al participării la un ritual din cadrul misterelor eleusine. Collin avertizează că lucrarea sa este o reprezentare a corpului de idei care i-a fost transmis, într-o anumită formă şi într-un anumit limbaj, că „orice semnificaţie pe care ar putea avea-o constă numai în faptul că provine, deşi indirect, din perceperea efectivă a conştiinţei superioare şi că arată o cale pe care se poate ajunge din nou la această conştienţă”.


Principala preocupare a autorului este studiul fenomenelor care se desfăşoară în univers, mai precis în fiecare cosmos din univers, şi mai ales analiza legilor care influenţează aceste fenomene. Mai întâi sunt trecute în revistă diferitele definiţii ale termenului derivat din vechiul cuvânt grecesc kosmos: „ordine”, „armonie”, „un întreg”, „universul în perfecţiunea sa”, sau, după cum spuneau pitagoreicii: „un întreg auto-evoluant sau auto-transcedent”. În final ajunge la concluzia că „emblema unui cosmos adevărat este de fapt un anume tip de configuraţie, despre care se menţionează în Geneză în fraza „Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea lui”. Acest chip divin poate fi regăsit la toate nivelurile şi este semnul distinctiv al unui cosmos.”

 

 

4. Legea lui Trei


calea yoghinului meditatieÎntreg universul este un cosmos, dar el este format din multe alte cosmosuri: galaxii, sisteme solare, stele, planete, civilizaţii, oameni, molecule, celule, electroni. Toate acestea au, ca şi omul, posibilitatea inteligenţei, a conştienţei şi a evoluţiei: o celulă sexuală se dezvoltă, astfel luând naştere un om, omul posedă capacitatea de a se perfecţiona şi a se transcende, atingând un nivel comparabil cu al lui Moise, Buddha, Iisus sau Mahomed. O planetă se poate transforma cu timpul într-un soare, un soare se poate dilata până cuprinde un întreg sistem solar etc.


Una dintre legile fundamentale care guvernează orice cosmos este aceea că toate fenomenele iau naştere din acţiunea a trei forţe: una activă sau creatoare, una pasivă sau materială şi una mediatoare sau formativă. Toate marile religii şi sisteme filosofice au recunoscut acest adevăr: în creştinism există Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, în hinduism există Trimurti, trinitatea care îi cuprinde pe Brahma, Vişnu şi Shiva, în filosofia samkhya există cele trei gunas sau tendinţe: rajas, tamas şi sattva. În China se vorbeşte despre interacţiunea dintre Yin şi Yang, dirijată de Dao, în alchimie toate lucrurile erau privite ca amestecuri de sare, sulf şi mercur.


Această lege e valabilă la toate nivelurile. În comerţ, omul este forţa activă, bunurile sunt forţa pasivă, iar banii reprezintă a treia forţă, mediatoare. Atunci când un om se decide să se ridice pe o treaptă superioară de conştiinţă, voinţa, dorinţa şi efortul său activ (prima forţă) luptă împotriva inerţiei pasive a forţei sale fizice, cu toate tendinţele sale înnăscute şi obiceiurile dobândite (a doua forţă). Aceste două forţe se luptă fără rezultate deosebite până în momentul în care intervine decisiv o a treia forţă: ajutorul şi cunoştinţele unei şcoli formată din oameni aflaţi deja pe un nivel superior de conştiinţă.


În ceea ce priveşte viaţa pe Pământ, toate fenomenele sunt produsul interacţiunii soarelui, care asigură forţa vitală, Pământului, care asigură materia, şi planetelor (inclusiv Luna) care asigură forma. Soarele menţine pământul pe orbită şi îi trimite lumină, căldură, raze ultraviolete şi alte radiaţii încă necunoscute. Pământul reprezintă materia de bază, lipsită de viaţă şi formă, disponibilă pe suprafaţa planetei noastre, adică toate elementele chimice în starea lor neorganizată. Planetele reflectă şi transformă lumina solară şi au şi un magnetism propriu, care influenţează viaţa de pe Pământ. Cel mai evident este efectul lunii asupra apelor, care produce mareele. Această influenţă a planetelor este studiată de mii de ani în astrologie. Astfel, cele trei forţe se pot îmbina în şase feluri diferite, dând naştere la şase tipuri de procese.

 

 

5. Cele şase tipuri de procese


În primul tip de proces forţele acţionează în ordinea (1) viaţă-materie-formă, rezultând un proces de întrupare, creştere, multiplicare. În lumea naturii, spermatozoidul şi ovulul îmbinate reprezintă forţa activă, care începe să organizeze materia, dându-i formă de embrion, apoi de făt, sugar, copil, adolescent şi în final de om matur, capabil de o nouă concepţie, întrucât caracteristica acestui proces este continuitatea, înlănţuirea.


arborele sephirotic kabbalaÎn al doilea tip de proces ordinea acţiunii forţelor este de (2) viaţă-formă-materie, rezultând un proces de descompunere, dezintegrare, distrugere. O plantă smulsă din rădăcină şi pusă la soare este descompusă chiar de forţa activă, vitală, a acestuia. Forma de floare este distrusă, carbonul şi oxigenul sunt eliberate în aer, iar azotul şi sărurile minerale în pământ. Materia neînsufleţită redevine materie neînsufleţită sau, după cum se spune în Biblie, „din ţărână te-ai născut, în ţărână te vei întoarce”. Rezultatul acestui proces este nemişcarea, oprirea cosmică.


Atunci când forţele acţionează în ordinea (3) materie-viaţă-formă rezultă un proces de prelucrare, rafinare, purificare, digestie. O piatră este sfărâmată de căldura solară şi de frig, după care clima şi ciclurile meteorologice influenţate de planete aşează praful astfel rezultat în straturile de sol în anumite forme şi orientări. În etapa următoare aceste straturi pot fi considerate chiar ele ca o materie inertă. Prin fotosinteză, soarele transformă solul în ţesut vegetal, iar acţiunea plantelor determină forma în care creşte ţesutul vegetal şi culoarea pe care o capătă. Prin urmare, rafinarea este şi ea, în anumite limite, un proces în lanţ, caracterizat prin continuitate.


O acţiune a celor trei forţe în ordinea (4) formă-viaţă-materie produce un proces de boală, răzvrătire, corupţie sau crimă. Forma, scăpată de sub control, copleşeşte spiritul şi reduce totul la materie moartă. Un anumit organ sau grup de celule din organism, răspunzând anormal la stimulii unei singure planete, îşi depăşeşte funcţia normală, preluând un rol dominant în organism. Este cazul celulelor canceroase, care cu timpul copleşesc forţa vitală şi reduc mai întâi ţesutul, apoi întregul organism la constituenţii săi inerţi.


Ordinea de acţiune (5) materie-formă-viaţă duce la apariţia unui proces de vindecare, înnoire, adaptare, invenţie. Acolo unde s-au format deşerturi, după un timp nisipul începe să îşi asume calităţi organice, descoperind forme potrivite noilor condiţii, precum cactuşii sau tufişurile pitice. Acestea fac posibilă apariţia insectelor, apoi a păsărilor şi aşa mai departe, până când influenţa solară acţionează din plin, viaţa reintrându-şi în drepturi.


În cele din urmă, forţele se pot combina în ordinea (6) formă-materie-viaţă, rezultând un proces de regenerare, recreare, schimbare a naturii, artă. Forma, subordonându-şi materia, devine ea însăşi viaţă, spirit. Creaţia începe la rândul său să creeze. Planetele, care sunt doar formele şi reflectările influenţei solare în cosmosul mai mare numit sistemul solar, pot aspira să devină cândva sori, organizându-şi materia de care dispun după modelul Soarelui. Cei doi giganţi de gaz, Jupiter şi Saturn, joacă rolul unui soare pentru vastele lor sisteme de 16, respectiv 17 sateliţi. Următorul pas în acest proces este emiterea unei lumini proprii. În lumea oamenilor, marii artişti se străduiesc să-şi organizeze materialul (pânza în cazul pictorului, piatra pentru sculptor, propriul trup pentru un dansator şi aşa mai departe), într-o ordine ce imită creaţiei divină . Creând o ordine similară cu cea creată de o putere superioară, ei dobândesc la scară mai mică natura acelei puteri. Marii maeştri spirituali răspândesc lumina adevărului şi îşi instruiesc discipolii în raport cu legile cosmice, ajungând să semene cu sursa solară de lumină şi să o dobândească ei înşişi.


Acest al şaselea proces diferă de toate celelalte prin faptul că el nu se întâmplă în mod mecanic, involuntar, ci presupune existenţa şi acţiunea conştiinţei. Forma nu poate lua iniţiativa creaţiei decât în mod conştient. Prin acest proces, o fiinţă realizează imposibilul, schimbându-şi propria natură, dar şi natura celorlalte fiinţe pe care le influenţează, până când devin capabile să iniţieze şi în ele însele acelaşi proces de regenerare. Acestui tip de proces îi aparţine activitatea şcolilor de a patra cale numite de Collin chiar „şcoli de regenerare”.
Toate fenomenele, atât cele cunoscute cât şi cele necunoscute, aparţin unuia sau altuia din aceste şase procese, căci altele nu există.

 

Marius-Cristian Ene
 


Articole din aceeasi categorie:

Ţine-te in pas cu noi: Abonare RSS, Distribuie
loading...

loading...
Horoscop