Rumi (pe numele complet Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī) este unul din cei mai de seamă poeţi şi, în acelaşi timp, mistici arabi medieval, iar dervisii rotitori din ordinul Mewlewu reprezintă una dintre cele mai cunoscute manifestări ale spiritualităţii islamice.  

Ordinul Mewlewi, dervișii rotitori

Dansul ritual al membrilor ordinului „Mewlevi“, cunoscut sub denumirea de sama sau sema (cuvânt însemnând „ascultare spirituală“, dar şi „dans sacru“) atrage atenţia nu numai prin caracterul său spectaculos (care a dat naştere unor degenerări de tipul unor reprezentaţii susţinute pe scenă, pentru obţinerea de câştiguri), cât şi prin efectul vizibil pe care îl provoacă asupra celor care îl practică, transformaţi total pe măsură ce se rotesc într-un ritm ameţitor.

Ordinul Mewlevi, căruia îi aparţin renumiţii „dervişi rotitori“, a fost întemeiat în secolul al XIII-lea de poetul şi misticul persan Mewlana Jalal ud-Din Rumi. Născut în 1207 la Balkh, în Afghanistanul de azi, acest reprezentant de primă mărime al doctrinei sufi a fost fiul unui reputat teolog islamic, Baha od-Din Wahad, supranumit „sultanul savanţilor“.

Viața lui Rumi

În 1219, familia viitorului poet fuge din oraşul natal pentru a scăpa de furia invaziei mongolilor conduşi de Genghis Han, care, într-o perioadă de numai câţiva ani, se revarsă asupra Asiei Centrale, a Chinei, a Asiei Mici şi a Europei Răsăritene.

După ce îşi face pelerinajul la Mecca, Rumi îl cunoaşte pe marele poet Farid od-Din Attar, apoi se stabileşte, împreună cu familia, mai întâi în Armenia şi apoi în Laranda (actualul Karaman), din apropiere de Konia, capitală a Imperiului Selgiucid, pe teritoriul Turciei actuale.

În 1226, Rumi se căsătoreşte cu Gauher Khatum, care îi va dărui doi fii: pe Sultan Wahad şi pe Ala od-Din Tchelebi. După moartea primei soţii, în 1229, Rumi se va căsători cu văduva turcă Karra Khatun, cu care va avea, de asemenea, un fiu, pe Amir Muzaffar al-Dîn Muhammad Chelebi, dar şi o fiică, Malika Khatun.

După moartea tatălui său, Rumi îl va avea ca maestru pe unul din discipolii acestuia, apoi va merge să îşi desăvârşească învăţătura la Alep şi la Damasc. Aici, îl întâlneşte pe un alt mare poet arab, Ibn Arabi.

Totuşi, întâlnirea care va marca decisiv destinul lui Rumi va fi cea cu Shams ed-Din Tabrizi, un membru rătăcitor al sectei „Asasinilor“. Dintre multiplele poveşti referitoare la prima întâlnire, o alegem pe cea a unui contemporan. Conform acestuia, Shams l-a găsit pe Rumi înconjurat de discipoli şi de cărţi şi l-a întrebat, arătând spre manuscrise: „Ce sunt acestea?“. Rumi a răspuns, cu superioritate: „Lucruri pe care nu le ştii“. Atunci, cărţile au luat foc, instantaneu. A fost rândul lui Rumi să întrebe, uimit: „Ce e asta?“. Iar Shams i-a răspuns „Un lucru pe care tu nu-l ştii“. Atunci, Rumi şi-a lăsat discipolii şi familia şi a mers după Shams.

Legătura spirituală dintre cei doi va deveni atât de puternică, încât Shams va fi nevoit să îl părăsească pe Rumi, din cauză că ceilalţi discipoli ai acestuia deveniseră invidioşi. De altfel, Shams va sfârşi asasinat, iar Rumi, neconsolat, va institui ceremonia sama, ca o uniune liturgică cu divinitatea, obţinută prin intermediul emoţiei şi a beţiei provocate de muzică şi de dans. Astfel, dacă nu a mai putut să îşi regăsească maestrul asasinat în lumea exterioară, l-a găsit în interiorul propriei fiinţe sau, mai exact, a reuşit să acceadă, prin sama, la stările de conştiinţă la care avusese acces împreună cu Shars.

Opera lui Rumi

Pe lângă practicarea dansurilor sacre, Rumi s-a dedicat, până la moartea sa, survenită în 1273, scrisului. Principalele sale lucrări sunt:

– „Divan-e Shams e Tabriz“, scrisă în memoria mentorului său, carte tradusă sub titlul de „Ode mistice“;

– „Fihi-ma-fihi“ („Cartea lăuntrului“);

– „Mathnawi“, o culegere alcătuită din şase cărţi de poeme, însumând peste 15 000 de versuri, expresie a căutării lui Dumnezeu de către om, redată alegoric prin intermediul a 424 de povestiri. Mai multe despre Mathnawi

Citate din opera lui Rumi

În continuare, reproducem câteva citate din opera lui Rumi:

– Dacă ai cunoscut extazul arderii, nu vei putea trăi fără flacără;

– Când sapi în fiecare zi o fântână, până la urmă tot ajungi la apă limpede;

– Iubiţii nu se întâlnesc într-un anumit moment. Ei sunt dintotdeauna unul în altul;

– Femeia este raza luminii cereşti ;

– Felul în care faci dragoste este felul în care Dumnezeu va fi cu tine;

– Adu-mi aproape buzele Tale, astfel încât sărutul tău să-mi trezească sufletul;

– Dacă nu vrei să-i simţi parfumul, nu intra în grădina Iubirii. Dacă nu vrei să te dezbraci, nu intra în torentul adevărului;

– Undeva afară, dincolo de ce e bine şi dincolo de ce e rău, există un câmp imens. Acolo ne vom întâlni.